Este prima data cand fac dulceață de coacăze negre și tare încântată am fost de rezultat.
Zilele trecute mi-a adus cineva 2 kg de coacaze negre, direct curatate de codite si frunze si n-am stat prea mult pe ganduri, am preparat aceasta minunata dulceata.
Este ideala de servit la micul dejun, dar si de inclus in diferite retete de deserturi. Clatitele sunt delicioase umplute cu o astfel de dulceata. Papanasii, de asemeni, merg serviti cu o asa delicioasa dulceata.
Vedeti aici si reteta de ppapanasi traditionali, cu smantana si dulceata.
Dar desertul cel mai delicios in care am folosit dulceata a fost mult adoratul tort Napoleon – vedeti aici reteta.
Dar mai gasiti pe blog si alte retete de deserturi in care folosesc diferite tipuri de dulceata. O folosesc fie ca atare, transformata in jeleu sau inclusa in cremele prajiturilor.
Iar daca regasiti gustul vostru in retetele de pe blog, le mai puteti urmari si pe pagina de Facebook.
Va astept cu surprize culinare si pe Instagram si pe Pinterest sau pe Twitter
Mai jos aveti lista de ingrediente si modul de preparare pas cu pas pentru reteta de dulceață de coacăze negre.
Ingrediente
- 2 kg coacaze negre, cantarite dupa curatare
- 1750 gr zahar
- 400 ml apa
- zeama de la 1/2 lamaie
- 40 gr zahar vanilinat
Portii: 8 borcane/320 ml;
Timp de preparare: aprox. 60 minute
Mod de preparare pentru dulceață de coacăze negre
Incepem cu pregatirea coacazelor.
Coacazele curatate bine de coditele cu frunze se spala bine in cateva ape si se scurg tot bine, lasandu-le intr-o sita.
Trebuie sa le spalam bine pentru ca raman impuritati printre moturile care de obicei nu se inlatura. Ar fi munca titanica sa facem si acest lucru.
Dupa ce ne asiguram ca sunrt scurse bine, le punem intr-un vas si presaram zaharul vanilat peste ele.
Le lasam asa pana cand preparam siropul.
Intr-un vas cu peretii dubli, punem zaharul si apa si asezam vasul pe flacara aragazului, aprinsa la intensitate medie. Lasam ingredientele sa fiarba amestecandule din cand in cand.
Adaugam si putina zeama de lamaie ca sa nu se cristalizeze zaharul pe peretii vasului.
Lasam siropul sa fiarba pana cand obtinem o consistenta groasa si necursiva, atunci cand facem proba, punand o lingurita de sirop intr-o farfurie si lasandu-l sa se raceasca.
Adaugam apoi coacazele, amestecam usor si le lasam sa isi lase aroma, dar nu le fierbem prea mult, pentru ca riscam sa se dilueze foarte tare siropul, daca fructele isi vor pierde tot sucul datorita tratamentului termic indelungat.
Dar nu uitam pe parcurs sa facem proba, punand putina dulceata in farfurie si lasand-o sa se raceasca pentru a vedea daca siropul este bine legat.
Daca se formeaza spuma, avem grija sa o inlaturam.
Intre timp sterilizam borcanele spalate bine, in cuptorul incins si le umplem imediat cu delicioasa dulceață de coacăze negre fierbinte.
Infiletam capacele, stergem borcanele bine pe exterior si le introducem in cuptorul cald, lasandu-le acolo pana se racesc, apoi le transferam in camara.
A iesit foarte aromata, dar usor cursiva, comparativ cu alte dulceturi, insa este destul de legata.
10 comentarii
Inca nu am gustat dulceata din asta,am facut doar din coacaze rosii.
Sigue e delicioasa chiar daca e multa munca la ea.
Bravo.
Nici eu, Dia, dar a iesit tare buna!
N-am stiut ce altceva puteam face cu atatea coacaze. 😀
Are o culoare bestiala, ador fructele negre! Muah!
Daaa, e o culoare tare faina, ma gandesc sa fac diverse prajituri cu ea, la iarna 🙂
Muah!
Tare bine arata ! Are o culoare care ma imbie si ma face sa ma gandesc la miresme de padure !
Multumesc, Claudia! Si mie imi place mult culoarea!
Draga mea, sunt topita dupa dulceata asta care viseaza doar la papanasi ! 🙂
Eu am facut de mure !
Daaaa, la papanasi m-am gandit si eu de cand am facut-o. Dar as vrea si de afine, insa nu am gasit la noi pe piata, afine.
Pup, Adina!
Eeee,ce noroc ai avut ca le-ai primit gata curatate,altfel ar fi fost o pedeapsa mare;vorbeste cu persoana respectiva sa-ti aduca daca are si coacaze rosii sau albe,iese o dulceata fenomenala;au gusturi diferite,de culorile dulcetei,nu mai vorbesc!!
Pup Merisor!
Asa este, Lulu, am avut noroc, altfel cred ca mi-as fi pierdut rabdarea :)))
Pup si eu!